Din negura timpului...

Stateam in camera mea si stateam pe pat, jucandu-ma cu tabla Ouija. Imi miscam mana deasupra ei si cursorul urma miscarea maini mele, formand cuvinte.

-Stai! Am tipat spre cainele dupa care alergam pe hol.
Era a unei prietene si trebuia sa am grija de el. Era destul de mare si incapatanat.
-Ok! Tu ai vrut-o! Spun si imi folosesc puterile pentru a crea un alt eu, fiind o iluzie, dar una speciala.
Iluzia era in spatele cainelui si eu in fata lui, pregatindu-ma sa sar pe el pentru a-l prinde.

Deodata apar si eu in camera.
-Hei salut!,spun zambind catre baiat.Scuze intrarea mea asa "nepregatita".

Simt o putere destul de ciudata, asa ca m-am ridicat din pat si m-am dus la usa. Ies pe coridor si un caine sare pe mine, trandindu-ma pe spate.

Il privesc pe baiat ciudat.
-Mai nou sunt invizibila!,marai eu catre el.

- Ai putea sa dai cainele jos de pe mine? O intreb pe fata ca aparut neinvitata in camera mea si pe baiat.

Am pocnit din degete si cainele a adormit.
-Isi va reveni!,spun eu sec.

Cand am vrut sa-l dau pe Maki jos am vazut ca a adormit. M-am uitat in camera baiatul vazand pe una.
-Puteam sa-l dau si singur nu trebuia sa-l adormi. Ii fac ironic cu ochiul.

-Nu-i nevoie sa-mi multumesti!,spun eu sec si ironic.

- Sti ca puteam sa te atac? O intreb pe pustoaica, ridicandu-ma in picioare.

-Si?,ridicand o spranceana si uitandu-ma la el.

Am cascat, ce wannabe putea fi si fata. Totusi era amuzant. Chicotesc si-l ating pe Maki, trezindu-l.

- Si ce? Mureai? Sa nu imi spui ca si tu esti din aia imuna, spun, aproape bufnind in ras.

-In primul rand...,nu am cum sa mor ca deja sunt moarta! Si ma bucur ca ai ghicit ca sunt imuna...si nu vad ce e asa de ras,dand ochii peste cap.

- Nimic, doar mi-am amintit ceva, spun pe un ton amuzat. Eu sunt Ren, spun, prezentandu-ma.

-Eu ma numesc Rika...,incantata si eu!,zambind.